Descoperire uimitoare: Cine erau, de fapt, copiii îngropați alături de adulți în epoca vikingă și medievală?

Legături de sânge sau reguli sociale? Un mister dezvăluit de ADN

Un studiu recent realizat de Universitatea din Stockholm zguduie una dintre cele mai răspândite interpretări arheologice despre înmormântările din epoca vikingă și perioada medievală. Analizând ADN-ul a 142 de persoane înmormântate în Sigtuna, Västerhus (Jämtland) și Fjälkinge (Skåne), specialiștii au descoperit că, în majoritatea cazurilor, copiii așezați împreună cu adulți nu erau rude apropiate. Studiul, publicat în Science Advances, a inclus probe de la 68 de copii și adolescenți și 74 de adulți, provenind din 27 de morminte individuale și 50 de morminte comune.

Mitul familiei nucleare: ADN-ul schimbă totul

Până acum, arheologii presupuneau că adulții și copiii din același mormânt formau o familie directă – părinte și copil sau rude de sânge. Însă, Maja Krzewińska, coordonatoarea studiului, subliniază că „în cele mai multe cazuri analizate, această ipoteză nu se confirmă”. Chiar și în cimitire unde mulți erau înrudiți, combinația din morminte nu reflectă legături biologice directe.

Analiza genetică a permis și stabilirea sexului copiilor prea mici pentru a fi diferențiați după schelet, dezvăluind că atât băieții, cât și majoritatea fetelor, au fost înmormântați conform acelorași reguli ca și adulții. De exemplu, în Västerhus, unde bărbații și femeile erau separați pe diferite părți ale cimitirului, copiii au urmat același model.

Anders Götherström, profesor de arheologie moleculară, afirmă că „micuții nu erau tratați ca o categorie aparte – în moarte, respectau aceleași reguli sociale și religioase ca adulții”. Cercetarea arată că rolurile de gen erau stabilite devreme, însă înmormântările prezentau totuși o anumită flexibilitate. Un caz aparte este cel al „Lady 56” din Västerhus, legată genetic de cinci rude apropiate, dar îngropată separat de acestea.

Mai mult decât familie: credință, statut și organizare socială

Descoperirile schimbă perspectiva asupra organizării comunităților creștine timpurii, sugerând că apartenența socială și religioasă influența puternic poziția în cimitir, uneori mai mult decât sângele. Acest fapt reflectă un sistem în care coeziunea socială și statutul colectiv puteau fi mai valoroase decât legăturile familiale directe – o realitate cu impact economic chiar și astăzi, unde rețelele sociale și apartenența la grup pot deschide sau închide uși în funcție de regulile comunității, nu doar de arborele genealogic.