Planul din 2009: Cum SUA folosește conflictul cu Iranul pentru a contracara China, o strategie dezvăluită de analiști

„Which Path to Persia?” – Războiul nu e impulsivitate, ci strategie veche de un deceniu

Brian Berletic, analist politic și fost pușcaș marin american, susține că ofensiva SUA împotriva Iranului nu este rezultatul impulsivității lui Trump, ci desfășurarea calculată a unui plan pus la punct încă din 2009. Într-un interviu cu profesorul norvegian Glenn Diesen, Berletic arată cum fiecare etapă a actualului conflict urmează recomandările raportului Brookings Institution, „Which Path to Persia?”. De la coridoarele aeriene deschise după căderea Siriei, la rolul justificativ al Israelului și folosirea diplomației drept paravan – totul s-a derulat conform planului.

„Capitol cu capitol, cuvânt cu cuvânt, administrațiile SUA de la George W. Bush încoace au implementat fiecare opțiune propusă. Nu s-a ales o singură variantă, ci s-au pus bazele metodic”, explică Berletic.

Scopul real: blocada energetică a Chinei, nu doar regim change în Iran

Berletic subliniază că miza supremă a acestui război este oprirea accesului Chinei la energie, înainte ca Beijingul să depășească, ireversibil, Statele Unite din punct de vedere economic. „China mai are cinci ani până să devină de neoprit. Acesta e intervalul pe care SUA încearcă să-l închidă”, avertizează el.

În ultimii ani, China a investit masiv în diversificarea surselor: conversia cărbunelui în combustibil lichid, conducte din Rusia, cel mai mare program nuclear din lume și expansiunea rapidă a energiei verzi. Până în 2030, China ar putea să devină energetic independentă, făcând ineficientă orice blocadă.

America sub presiune: lipsa rachetelor și vulnerabilitatea logistică

După trei săptămâni de război, Berletic observă semne clare că SUA se confruntă cu probleme majore de resurse militare. Stocurile de rachete Patriot și antiaeriene s-au subțiat încă din războiul din Yemen, iar criza s-a agravat după conflictul din Ucraina. „Iranul lansează 20-30 de rachete zilnic, fără să-și epuizeze arsenalul. Ce se termină sunt interceptoarele americane,” constată analistul.

Iranul a reușit să scoată din funcțiune între trei și cinci dintre cele treisprezece radare THAAD existente la nivel global – tehnologie greu de înlocuit, mai ales că 98-99% din gallium-ul necesar este produs în China. USS Gerald R. Ford a fost retras pentru reparații în Creta, iar SUA a consumat ani de producție de rachete Tomahawk și JASSM în doar câteva zile.

Diplomația – doar un alibi pentru război?

Berletic respinge ideea că se desfășoară negocieri autentice, subliniind că diplomația nu este decât o acoperire pentru acțiuni militare premeditate. El avertizează că, indiferent cine câștigă Casa Albă, marile interese financiare din Wall Street și corporațiile dictează cursul politicii externe.

Finalul rămâne deschis: dacă SUA va reuși să-și impună voința sau va asista la apariția unei lumi multipolare, depinde acum de cât de repede China își asigură independența energetică. Războiul din umbră pentru viitorul ordinii mondiale se joacă acum, și fiecare zi contează.