Cimitir medieval cu morminte neobișnuite, descoperit lângă Hamar, Norvegia

Un cimitir din perioada de început a Evului Mediu, dispărut de mult, a fost identificat de arheologi în apropiere de Hamar, în estul Norvegiei, dezvăluind rămășițe ale unor copii și adulți, unii îngropați împreună în mod neobișnuit.

Descoperirea care a pornit de la o monedă veche de argint

Totul a început în 2019, când Øyvind Moe, un amator pasionat de detectoare de metale, a găsit într-un ogor din Ridabu, lângă Hamar, o jumătate de monedă de argint din vremea ducelui Håkon Magnusson, bătută în jurul anului 1285. Moe a glumit atunci că poate a dat peste faimoasa biserică de lemn Valum, pierdută de secole. Un an mai târziu, un alt pasionat de detecții a scos la iveală oase umane din aceeași zonă. Chemate la fața locului, echipele de la administrația regională Innlandet au confirmat existența unor morminte, redând astfel istoriei un cimitir creștin uitat.

Patru persoane într-o singură groapă – mistere vechi de o mie de ani

Până în prezent, arheologii care cercetează terenul fostei gospodării Valum au identificat rămășițe ale 15 persoane. Ceea ce a atras atenția specialiștilor a fost o groapă comună unde patru indivizi, inclusiv un copil, zăceau alături – o descoperire rară, după cum subliniază Aksel Haavik, coordonatorul cercetării din partea Institutului Norvegian de Cercetare a Patrimoniului Cultural: Este atât de neobișnuit, încât nu am mai întâlnit așa ceva. Alte două morminte conțin doi, respectiv trei indivizi. Kristine Ødeby Haugan, responsabila de săpături, remarcă: E foarte rar să găsim atât de multe morminte comune într-un cimitir creștin – avem morminte duble, triple și chiar una cu patru persoane.

Deocamdată, motivul acestor înmormântări colective rămâne necunoscut. Se iau în calcul atât boli, cât și posibilitatea ca mai mulți morți din timpul iernii să fi fost înmormântați împreună când solul s-a dezghețat. Nu s-a stabilit cauza exactă a morții pentru niciuna dintre persoane.

Urme de viață și moarte în oasele vechilor locuitori

Săpăturile au scos la lumină detalii impresionante despre viețile celor îngropați. Un schelet prezenta o fractură vindecată greșit, care a lăsat un picior mai scurt și, cel mai probabil, o viață întreagă de șchiopătat. Un alt individ avea un dinte extrem de tocit, indiciu al unui trai dur. Datarea cu carbon-14 a oaselor arată că înmormântările au avut loc între anii 994 și 1190, perioadă de tranziție între epoca vikingilor și începutul Evului Mediu. Toate trupurile erau așezate pe spate, cu capul spre vest și picioarele spre est, fără obiecte funerare și fără urme de incinerare – semn clar al unui cimitir creștin timpuriu.

Cimitirul ar putea marca și locul bisericii de lemn Valum, dispărută după ce a fost abandonată în 1590, deși ruinele ei nu au fost încă găsite. Mormintele se aflau la mică adâncime, la un pas de a fi distruse definitiv de plugul modern. Acum, rămășițele celor 15 persoane vor fi analizate la Muzeul de Istorie Culturală din Oslo. Urmează teste ADN pentru a afla dacă cei îngropați împreună erau rude, iar analizele pe schelete și izotopi ar putea dezvălui vârsta, sexul, bolile, dieta și originile acestora.

Perspectiva viitoare? Misiunea arheologilor nu e lipsită de provocări. Terenul cultivat amenință ultimele vestigii ale acestui trecut uitat, iar lipsa unor răspunsuri clare despre motivele înmormântărilor colective lasă încă multe întrebări fără răspuns. Fiecare strat săpat ridică noi enigme, iar timpul presează descoperirea și protejarea acestui fragment de istorie înainte ca plugul să-l facă să dispară pentru totdeauna.